Jurnalistul de la Scânteia

Articolul mizerabil, scris fără pic de substanţă, în ziarul voiculesciano -pesedist, Jurnalul Naţional, îmi provoacă repulsie, la fel ca şi jurnalistul care l-a redactat şi pentru care nu pot avea un dram de respect. Se vede clar că a acţionat la comanda şefilor disperaţi şi ahtiaţi să murdărească munca depusă pentru românii din diaspora şi să-i ponegrească pe conaţionalii noştri din străinătate. Îl rog pe acest distins domn, care îşi atribuie titlul de ziarist, să mă provoace la o discuţie pe orice domeniu de activitate în care sunt calificat şi abia după aceea să îşi susţină corigenţa în jurnalism.

Eu înţeleg că îi înspăimântă cei apoximativ 9 milioane de români din afara graniţelor ţării, dintre care 3,7 milioane rezidenţi de minim 12 luni în străinătate. Ştiu că s-au luptat să ţină cât mai ascuns numărul românilor plecaţi la muncă în străinătate, dar cred că această dovadă de curaj, în care am prezentat aproape cu exactitate numărul celor plecaţi, ar trebui apreciată, nu criticată şi picantată cu minciuni închipuite ce lâncezesc în căpşorul simpatic, al unor astfel de jurnalişti, îmbuibat de răutate comunisto-voiculesciană. Sincer credeam şi eu şi românii mei din diaspora că faimosul “Scânteia” a dispărut, dar surpriză , un alt nume îi ţine locul. 

Întotodeauna am prezentat activitatea mea către cei care au avut ochi să o vadă şi puterea să o recunoască. Am fost transparent in tot ceea ce priveşte activitatea mea şi modul de realizare. Am stat în faţa celor care m-au trimis în Parlament, iar acţiunile mele au fost acţiuni comune cu cele ale românilor din afara graniţelor ţării.

Minciunile şi închipuirile presei trustului voiculescian urmăresc a imbeciliza românul din străinătate, dar îi asigur că nu vor reuşi, pentru că au de a face cu oameni care au înţeles că numai prin munca pot obţine ceea ce îşi doresc şi nu prin mâna întinsă. Românii din diaspora nu preferă statutul de asistaţi sociali, statut pe care anumiţi jurnalişti cu mentalitate comunistă îl promovează. 

Îi asigur pe toţi că nimic nu mă va opri în a sta în continuare alături de românii din străinătate şi a-i susţine prin toate pârghiile pe care le am. Este o promisiune pe care le-am făcut-o în 2005, când am început să lupt alături de ei pentru a face auzita vocea românilor din străinătate şi o voi respecta în ciuda tuturor duşmanilor diasporei, care încearcă cu disperare să o dezbine.

Milioanele de români din străinătate au sprijinit România, mai ales în momentele cruciale şi cer atât de puţin. Pentru mine doar vocea lor contează, nu ziarul sau jurnalistul de la “Scânteia”.